Mă ascund după un pahar, mort...
Sunt poetul care vrea tot,
De la viață, de la moarte,
De la mine și de la oase.

Într-un sunet distorsionat
De un "te iubesc" scuipat,
Renasc, rămân și-o rană...

Îmi urnesc trupul din holocaustul spiritului,
Să-mi refac coastele și mințile,
Ideile și simțurile;
Să fug de ispitele viciului.

Aș vrea să-mi fie viața mai ușoară,
Să mi se pară că momentul nu zboară.

O să cobor acolo, să readuc tot înapoi...