Să nu te-ncrezi, dulce fior,
în șoaptele umbrelor,
ci lasă înserarea vorbelor
să fie drum poveștilor
de-amor.

Să nu privești în față luna
în nopțile de dor,
căci ea nu poate fi decât un martor
tuturor
iubirilor.

Te-nvăluie în mantia de stele
sau în veșmântul razelor din dimineți,
cunoaște doar măsura
infinitelor cuvinte
din izvorul
tuturor
mărturisirilor.

Cărui gând închini tu răsăritul?
Cărei făpturi?