Azi vreau sa-mi lasi tacerea singurul cadou,
Care sa-l strang la piept si sa ma insoteasca,
Cat sunt strain in mine, pana sa vin din nou,
Sa vad daca iubirea mai vrea sa ma primeasca.

Călătoresc prin umbră și nu-mi găsesc cărare,
Spre țărmul din lumină, la care valuri vin,
Pe bolta dintre clipe, e frig, este-nserare
Și-n lumea lor se pierd, speranțe și destin.

Din mii de gesturi tandre regretele-nfloresc
Ca niște roșii maci, prin grâu în plină vară,
Și nu știu cât mai pot, prin mine să trăiesc,
Fără să simt cum gândul, cuvintele-mi doboară.

Azi vreau sărutul tău, pe buzele-amândouă
Și pune-mi peste gene, o noapte fără vise,
Să mă trezesc iubito, prin macii plini de rouă,
Să-ți pot privi tăcerea, cu pleoapele închise.