agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-27 | |
E Luni, obisnuința mă interoghează mascată
despre provizii pentru toată săptămâna, guvernatoare peste lume, Luna nu știe despre greva foamei și totalmente visătoare nu știe despre suicid. o mână solară de ieri mă impinge puternic de la spate arzând în mine gânduri legate de stomac -du-te ca Marte la luptă cinstită, ia-i boului broasca râioasă din gură, să nu scuipe venin peste ierburi când muge, ia-i calului din coadă șarpele cu sâsâit de foc dă-i jos poverile din spate frânge biciul pentru totdeauna. pune-i dragostea în loc de ham și-o să invețe dansul de goană să uite de capuși înfipte sub gene anume să-i sugă raiul din cornee. cum trece timpul este deja Miercuri, vorbesc deodată cu o mie de aripi, cu ochi ce fac prin orizonturi renovări și-mi reproșez că zile-i nu-i pot dărui decât albastrul scurs din ochii mei amestecat cu brunul ramurilor desfrunzite. mi-e inima o rădăcină de copac străvechi și-i cer lui Jupiter să fie chiar acuma primăvară. nu, nu vreau să împart dureri să ilustrez cu pulsul zilei fragmente despre ce-ar fi fost cu Venus vie ca Ninive, ca Nirvana. (nu simbol sculptat în piatră și cu mâinile tăiate). - Saturn nebunu-le, cu întuneric îmbuibat, eliberează stelele ce s-au născut din umedă cenușă. acolo-s nopți plânse, nopți de frecușuri ore de sânge clipe de coasă, acolo-i Apollo compozite scântei să renască magi cu tehnici scientiste pentru viitor. nu niciodată n-ai să mai încapi obez între abecedarele cu miei, în refrenul busuiocului dintre zefire. izvoarele sub mine nu au asurzit în albii clape de pian cu armonii reverberînd sub liber sunet, grandori interferate între un pas alb și unul negru între un chip verde și altul ciclam. din coronițele cu trandafiri uscați s-au scuturat surâsuri din nervuri de petale, iar spinii ce au mai ramas nu pot fi moaștele de sărutat printre rugi abia înmugurite. da,da, o, Soare, chiar acum la extremismul unei rădăcini adânci voi îngropa povestea cu apocalipsa să te strecori cu razele spre mădulare și spre brânci. mă-ndrept spre grădinița de copii să nu-i mai las să facă zei din plastelină materii care fură respirații calde și-apoi treptat și raze de duminici totemuri ce s-au structurat rotund gradat în logicile unui joc sublim. tu trebuie să știi că încă nici nu m-am născut, că-s doar iluzia din gândul tău de care rareori ți-aduci aminte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate