Ne-am întâlnit pe Facebook, la-nceput -
Am apăsat întâmplător un Yes-
Și-ncet-încet, apoi, ne-am cunoscut
Scriindu-ne pe e-mail și pe Mess.

O tot curtam discret, privindu-i poza -
Cam douăzeci de ani, drăguță foc -
Avea un nickname chiar simpatic, Roza
Și nu făcea greșeli în scris, deloc.

Am căutat pe Google despre ea,
Dar Roze am găsit mai mult de-o sută
Și m-am gândit apoi așa, că prea
E tânără să fie cunoscută.

Discretă și sensibilă mimoză,
De mine n-a-ntrebat nimic, în veci,
(Aveam pe Messenger, în loc de poză,
Ceva cu o pisică-ntr-un ghiveci).

Scria și literar, avea talent
Și-n scurtă vreme m-am simțit vrăjit,
O căutam mereu mai des, atent
La orice gând de-al ei mărturisit.

Din Youtube îi luam mereu rețete
De hrană vegetală, fără e-uri,
Îi comprimam cu winrar operete,
Îi trimiteam, cu Forward, pps-uri,

Pe skype mi-ar fi plăcut s-o pot vedea,
Dar calcu ei e vechi și n-are cam,
E Pentium 3 din nouăze-ș-ceva
(Să nu vorbim de hard disk sau de RAM).

Atâtea pasiuni aveam comune,
Deci nu mă mir că m-am îndrăgostit
Și-n mod firesc am început a-i spune
Că vreau s-o văd la față, negreșit.

S-a tot codit un timp, băgând pretexte,
Că stă departe, dincolo de Jii,
Dar am contracarat, că și eu, texte
Când trebuie să spun, să mi te ții!

Mi-a spus că stă cu sora ei mai mică
În casa părintească - sunt orfane -
Că pot să stau la ele, dar li-i frică
Să nu și-audă bârfe grosolane.

I-am replicat că mergem la hotel,
Că aranjez să fie totul bine,
C-o să purtăm discuții, fel de fel,
Apoi o iau definitiv la mine.

Ne-am întâlnit în parc. Am stabilit
Să aibă-n mâna dreaptă poșețica,
Și-am constatat, departe, c-a venit
Sau poate-o trimisese pe bunica.

Am zis un bună ziua ezitant,
Că amintea - destul de va- cu poza,
Am evitat cam greu să par distant
Și-atunci mi-a-ntins o mână: Eu sunt Roza.

M-am clătinat o clipă, dar, bărbat -
Prin câte-n viață, Doamne, am trecut!-
Am strâns din dinți și m-am echilibrat
Și am avut puterea s-o sărut.

A sesizat cam ce-i în mintea mea
Și că mi-e gândul la fotografie
Și mi-a mărturisit că o avea
Din anii șaptezeci, din studenție.

Acu eu sunt fair play și de cuvânt,
Așa am fost mereu, de când mă știu,
Odată ce-am promis ceva, e sfânt:
Suntem la mine,-n clipa când vă scriu.

Și, nu zic vorbă mare, dar, mai știi?
Vom fi-mpreună, tot aici, pe veci;
Atâta sper: că n-o să vrea copii,
Că am și eu o vârstă. Șaptezeci.