sărutam pământul să-l simt pe buze
pe limbă ca un ceaslov

într-un ultim ceas
mă pregăteam să declar neștiutul de tine
forma pasului ori umbra ta
din ele se vor naște copii transparenți
simfonii cuantice în care absurdul are sens

de mâine te voi iubi drept cum stă soldatul
sau cum privești prin fanta ochiului
o cetate cu ziduri semețe în care să nu te zbați
să lași lumina să te ardă până la scrum
dincolo de turla muribundului
când tu nu clipești

sper că suntem lumânări aprinse la vii
în plus o fântână în care se aruncă bani