sălbatic și singur sub vântul turbat
cu fruntea zdrelită-n furtună
și clopote vechi în inimă-mi bat
și urlet și geamăt în mine se-adună

am flacără-n carne și pară-n priviri
nimic nu mă arde nimic nu mă stinge
nebun rătăcesc printre uri și iubiri
și râd când aripa morții m’o-atinge

am suflet de fiară feroce și liber
mi-s buzele arse de-al vieții sărut
n-am timp îndurare la cer să mai cer
și tunet mi-e ruga iar cântecul mut