N-a fost legătură. Au semnalat întârziere
șase ore, și-n întunericul sufocant,
în joia mare, am stat șase ore
în sala de-așteptare din Kocsard.
Cu trupul istovit și sufletul greu,
parcă pornisem pe un drum secret
pe pământ fatal, la chemarea stelelor,
fugind de soartă, totuși cu fața către soartă,
simțind cu nervi sensibili dușmanii
cum se furișează de departe.
Dincolo de geam locomotive,
fumul greoi mă lovise ca o aripă
de liliac. Mă apucase o-nfiorare surdă,
o frică profund-animalică.
Privii în jur: doream să schimb
câteva cuvinte cu oameni apropiați,
dar era noapte umedă, și frig, și-ntuneric,
Petre dormea, Janos dormea, Iacob
dormea, Matei dormea, și toți dormeau...
Picături grele îmi porniră de pe frunte,
și curgeau de-a lungul obrazului mototolit.