Ai venit, Moș Nicolae, prin nămeții 'nalți și reci
În căsuța mea sărmană două clipe să-ți petreci.
Ghetele, chiar de sunt rupte, să știi că le-am curățat
Și am fost copil cuminte, de părinți am ascultat.

De ți-e frig mai stai o clipă, mâinile să-ți încălzești.
Știu, nu-i foc la noi în casă, dar un ceai călduț găsești.
Tata nu are de lucru; mama coase când și când,
Însă mie-ntotdeauna mi se-arată doar cântând.

Nu prea ies cu săniuța cu copiii să mă joc.
Mi-a rămas căciula mică și, știi, nu am nici cojoc,
Dar îi văd de la fereastră și îmi spun că într-o zi
Am să cresc și-n curtea noastră toți copiii vor veni.

Văd că pleci, Moș Nicolae. Ceaiul nu ți l-ai băut.
Ori ți-e frig la noi în casă? Ori de noi nu ți-a plăcut?
Îți văd lacrima ascunsă, oi fi și tu supărat...
Ce să-ți dau să-ți fie bine? Am un măr ascuns sub pat.

Când să-i dau Moșului darul, el de mult se va fi dus,
Lăsând ușa descuiată și-n ghete nimic n-a pus.
Poate n-am fost chiar cuminte și nu am ghetuțe noi,
Ori e Moșul Nicolae mai sărman chiar decât noi?


5 decembrie 2010