SCRISOARE CÃTRE MOȘ CRÃCIUN

Îți scriu misivă, moșule Crăciun,
Un moș, și eu, plătindu-i vieții, rata,
Cum faci minuni, și ești atât de bun,
Adu-mi-l iar, de sărbători, pe tata –

Pleca pe vremea asta după brad –
Departe, hăt, în Orlea lui natală –
Pe Dunăre, și Jiu, căta un vad
Să îmi coboare îngerii, în poală –

Venea cu sate-ntregi de fericiți
La care dăruise-un loc de muncă,
Și îl cinsteau și ei, prea multumiți,
Cu vin, cu ouă, țuică, și cu șuncă –

Umpleau cu voci de îngeri sate-ntregi,
Și voioșia lor, întreg orașul -
La suflete, mai mari ca niște regi,
Strigau, râzând din ochi : “Trăiasca nașul!”

Ce tihnă și ce drag, de sărbători –
Ce lume îngerească, de la țară,
În plină iarnă, aducea ca flori
Prea bucuroase inimi de povară –

Și tata, sau bunicul, erau moși,
Și-abia acum știu – darul cel mai mare
Ce mi-l dădeau, primit din moși-strămoși,
Erau chiar ei, supremele odoare –

Îți scriu misivă, moșule Crăciun,
Vin negre vremuri, nu-s de ele, gata,
Cum faci minuni, și ești atât de bun,
Adu-mi –l iar, de sărbători, pe tata!

8 decembrie 2011