uneori trec pe lângă mine
și nu-mi văd nici umbra tristă
dintro cauză pierdută
ireversibil
acum

încep să dau cu presupusul unei teorii
cea a distanțelor
din secolul vitezei
ce banalitate pot să enunț
aproape de sfârșitul unui an
impar încă puțin
la margine-i destinul
și suspină
anul

par ca și când aș fi inexistent
pe lista invitaților din jurul mesei de Ajun
ce pot să fac decât să cânt colinde
sau poate să aștept un An Nou
să se dăruiască
un val ni se pare
an omis
dintr-o mare.