fereastra
de la care aruncam pungi cu apă
închideam ochii când atingeau asfaltul auzeam zgomotul acela
care făcea oamenii uzi
așa cum nici ei nu vedeau un copil
atunci când veneau supărați la ușă

fereastra
de la care pescuiam cireșele negre și dulci cum n-am mai văzut
și vrabia
pe care-o hrăneam cu savarine proaspete și nuci, într-o zi au dus-o alte vrăbii
au scăldat-o cu praf

~
acum
întreb câteodată
ești bine mănânci, îi îndrept abajurul
încep să ne semene mâinile, așa cum
aș scutura un glob cu iarna înăuntru

sclipici căzut peste mere
le curăț cu mâneca și mușcă
lumina alunecă pe holul lung și dispare

strada
doi ruși fericiți se plimbă cu rândul
într-un cărucior de supermarket
arunc un pumn de zăpadă
lin, lin