agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-13 | |
S-a trezit așa deodată,
agățat pe-o măndră fată... Pe rochița-i înflorată sta cusut cu ață albă. Era mic strălucitor și-uneori avea umor. Căci ieșea din cheutoare lâsându-l pe mândrul soare, sânul drept să îl alinte, scotea fata din sărite. Tare mult se bucura, simțindu-i și inima, ce vibra, și chiar dansa când feciorul o privea. Mult de tot s-a înșelat, crezând că acel băiat, pe el sigur îl admiră, fiincă ochii i se-opriră, drept pe a lui străluciri ce-i dădeau multe trăiri. Mă rog... s-a cam ofuscat când s-a văzut descheiat, ignorat ș-abandonat... A plâns el și a oftat și Domnului s-a rugat ca să facă o minune, alte lucruri mult mai bune... Să îl mute undeva, unde el ar mai putea să se simtă din nou bine nefiind un orișicine... Domnul ... timpul a trimis și așa precum în vis, rochița cea înflorată mai că s-a schimbat îndată, într-o zdrență oarecare... și-n această întâmplare, hazul...mi se pare moare. Acum năsturelulu nost’ plângea-ntruna ca un prost fiincă lui i se părea că-i urât și rost n-avea. Până ce-ntr-o bună zi, gospodina îl găsi... Îl tăie cu forfecuța și îl puse ea fuguța într-o cutie mai mare lăsându-l în așteptare. Întuneric se făcu... când capacul greu căzu. „Gata! Acum am murit” și-a spus el cu glas spășit. „Ce spui tu acolo oare?” Auzii o întrebare... „Tu ești mort? Bre! Fugi de-aici ... În viață să nu abdici. Te vedem... ai găurele și-ncă strălucești măi vere! Așteaptă, nu te grăbi și-ai să vezi că bine-o fi! Uite eu am fost soldat chiar și pe front am luptat... apoi fiind de bon ton am fost prins de un palton..." Spuse unul de metal cu un glas mai ancestral. "Eu am fost pe-o păpușică" spuse-o mică năsturică. "Eram ochișori zglobi cum în lume nu-i găsi... Apoi gospodina naostră m-a pus la păstrat în casă. Până ce mi-a venit rândul și-am ornat apoi cu gândul pledul pentru un micuț mititel și jucăuș. Însă iute a crescut băiat mare s-a făcut. Acum am rămas s-aștept dar ți-o spun așa pe drept, că nimic nu e pierdut și e demn de reținut: Dacă ști că poți și vrei, se rezolvă , un, doi, trei" "Ai dreptate, ai dreptate" strigară alte surate. De fapt nasturi mari și mici cu sclipici și diferiți toți așa pe rând oftând povestiră cu avânt despre ce a fost odată mirați fiind de a lor soartă. Până ce-ntr-o bună zi, un cutremur îi lovi. Apoi se făcu lumină albă frumoasă divină... Fiindcă gospodina noastră făcâd de toate prin casă, a cusut iar o rochiță înflorată... de fetiță. Și fiindu-i drag de el l-a luat pe năsturel și l-a pus la loc de cinste acolo unde-i fierbinte. Drept în fața inimioarei să-i dea noroc domnișoarei, cum și ei cândva i-a dat când era de măritat. MORALA: Dacă poți în viața ta Străluciri a etala, Nu fi trist când ai picat Ca un nastur argintat. Fiincă-ți vine rândul iar, să-ți faci rostul cu mult har. Ai răbdare și așteaptă Să se-nvârt-a vieții roată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate