două ore de somn. de ajuns sau
degeaba.
îmi fac o cafea la ibric. mă întreb
de cât timp n-am visat în culori pastelate.
acum, orice vis se strecoară
clandestin, deghizat în coșar.

plouă-n decembrie.
nehotărât.

ca o dragoste pe care-ncerci s-o uiți
și-o găsești mocnind încet în tine.
suntem liberi să facem ce vrem,
spuneai tu,
e de-ajuns să nu rănim pe nimeni.
așa că-mi ridic libertatea pe umeri,
armura de carton
și-un zâmbet gol.

zornăie timpul din toate secundele.

câinele meu mă privește scâncind.
îl mângâi din ochi și cafeaua dă-n clocot
ca o întrebare nepusă la timp.
un ostaș nu întreabă,
el luptă
până când se îngroapă de viu
chiar și dacă-n decembrie plouă
decadent, inutil,

ruginiu