Þi-am fost umbră-ntre lacrimi, am fost vis
Când dorul suspină-ntre anotimpuri grăbite,
Pe o coală-a tăcerii suferința ți-am scris
Și-am ascuns-o-ntre gesturi de mult părăsite.

Scrum s-a facut iubirea, într-o seară, târziu
Un păcat care astăzi, se hrănește din mine,
Mi-am dorit să te uit, să te strig, să te știu
Răscolindu-mi sub frunte, amintirea de tine.

Întuneric prin toate și-o dorință mai veche
De-a străbate pustiul între două tăceri,
Și-mi e teamă că mâine, niciun suflet pereche
Nu-ți va da, frământarea unei zile de ieri.

Rătăcim când e noapte, rătăcim prin destin,
Sângerând se-opresc pașii, într-un port părăsit
Tot aștept să îmi spui, din ce parte să vin
Dacă-n templul iubirii, nu mai sunt de găsit.