Simte-mi tăcerea
încolăcindu-se după pod
cum curge fără respiro,
privește-mi mâinile cum alunecă
și toate gândurile
ca-ntr-o prăpastie
mă trag spre tine
particule din mine se agață de pereți,
îți aparțin ca un vis nocturn
peste care am turnat culoare
nu te-ntreb de ce
fără tine diminețile
se diluează sub ropotul
ploii subțiri
arcuindu-și conturul
la căpătâiul meu,
sărută-mi ochii
te transform în pasăre de noapte
să-mi răpești ultima zbatere
sub streașină
miros de fân cosit
și pieptul tău dezgolit
curmându-mi gândurile.