Liniștea nopții vine din adâncul bolții crăpate de-amurg
stejar acrobatic se-nalță ca pe sârme-n foioase
munții și bălțile fluviului la ceva sălbatic gândesc –
poate vine-un Pintea sau măcar un Terente pe prund

Nu dormitați când la doi-trei pași o să dați de balauri
aici sunt lei și grifoni iar dincolo urșii merg la serată
uite sub o cușmă de crâng s-au topit ochi în jăratic
nu știu de când – doar jertfa-și lasă scrumul în piatră

Cenușăreasa avea mai înspre-apus scump sălaș
maică-sa moartă o tot ținea încă-aproape de tată
n-a înțeles până azi de ce-i slujea mașterei sale
decât idealul întrupat din gând furiș într-un prinț

Vânătoarea prin delte și-oceane cere-ndemânare
dați delete pe-ndelete în ramele foto tablete
brusc măcelul piscicol prin voi va acționa virtual
harpoane vor ieși din guri prin urechi de rechini

Iarba mare a stepei se lasă pe-o parte a casei mai tandru
decât palmierii aplecați de mame negrese către bordeie
același gest vegetal redat pe ceramică-n Asii și Africi
aceeași maternă grijă de om inundă cu fiori norii joși

Ecuator tropice paralele 45 și cercuri polare
pot fi într-un ax sau într-un punct fix de pe Glob
mai vii și mai intense decât orice reazem natal
vă-ndeamnă la drum – luați caii și nu-i cravașați