271

Atmosfera de sărbătoare – Tocmai oamenilor care năzuiesc cu cea mai mare fierbințeală după putere le e mai la îndemînă plăcerea indicibilă de a se simți subjugați ! Să te afunzi iute și adînc într-un sentiment ca-ntr-o vîltoare! Să lași hățurile să-ți fie smulse din mînă privind înspre goana către cine știe unde! Oricine ar fi, ori oricare ar fi persoana ori lucrul care ne face acest serviciu – mare serviciu : suntem într-atît de fericiți și de fără suflare și resimțim o tăcere atît de excepțională împrejurul nostru de parcă am fi în centrul lăuntric al pămîntului. Fără vreo putere, măcar o dată! Jucăria tăriilor primordiale! Un repaus implică această fericire, zvîrlirea unei mari poveri, o prăvălire fără caznă în voia unei gravitații oarbe. Este visarea alpinistului care-și are țelul în înalt, dar care ațipește pe drum ostoit și visează la bucuria contrarie – tocmai la prăvălirea fără caznă. – Lucrul pe care-l descriu este bucuria așa cum mi-o închipui în societatea noastră recentă, americană și europeană, hăituită și însetată de putere. În răstimpuri, aceasta tinde să recadă în neputință – războaiele, artele, religiile, geniile îi oferă această plăcere. Cînd omul s-a abandonat pentru o vreme unei impresii care mistuie și strivește totul – iată atmosfera modernă a sărbătorii ! – se simte pe urmă mai liber, mai odihnit, mai rece, mai sever și își reia truda neobosită după contrariul – puterea. -