pașii se arcuiesc în cenotafe
ca bolțile din porțile dimineții
sânge și lacrimi le prind cu agrafe
în cununile de slavă a vieții

văzul clar se dezlipește de gene
și se topește-n vrajba din tunete
ca seninul din zările vinete
vânat de neguri cu săbii viclene

lumina obscură-mi zidește în ochi
cantilene sașii și vrăji de deochi
logodne de păsări prin cuiburi mijesc

turnuri de lespezi veghează văpaia
din rădăcini din ouă și cântec ceresc
vise cu răni în piept îmi umplu odaia