Fericirea mea e plantată într-un pom inexistent,
În umbră m-am transformat înainte să cunosc viața,
Departe mi-e sufletul, de multe ori dezlipit de trup,
În cer îmi caut liniștea, dar e iarnă și ceru-i înorat.
Uitată e lacrima în ochii ce nu mai zâmbesc demult,
Amintirile își cern clipele peste gândurile întunecate,
Ocean de suferință îmi inundă inima, timpul s-a scurs,
Mi-am pierdut respirația în mulțimea de lacrimi amare...