agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 853 .



Scrisoare de la Dumnezeu, pentru Romania
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Crezantema ]

2012-01-02  |     | 



Duhul Sfânt Mângâietorul S-a făcut Cuvânt peste pământ și a umplut de glasul Său, neamul românesc. Cum, oare, va fi să dea acest popor, socoteală lui Dumnezeu, pentru atâta râu de cuvânt, ieșit din albia Sa și trecând peste margini cu putere, purtând în el duh de trezire, de învățătură, de mângâiere, de răbdare, de chemare la Masa Împărăției Cerești, pe cei ce aud vuietul Lui cel lin, ca de vânt lin, sau ca de glas răscolitor trecut din loc în loc cu Duh de Înviere, de chemare, de pace peste cei zbuciumați sau de strigare peste cei ce dorm adânc, în somn adânc, când Domnul strigă la porți ca să intre și ca să pună masa nunții Lui pe acest meleag?!...

O, țara Mea de nuntă, o, neam român, Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt în mijlocul tău cuvânt de Duh Sfânt. Nu este zvon să nu se împrăștie, să nu se audă. Stau Cerurile deschise deasupra ta și cuvintează de sus, Domnul, peste tine, vestindu-Se din tine cu grăirea Sa și trimițând spre tine carte, învățându-te, îndemnându-te spre povața Sa, chemându-te la veghe, deșteptându-ți auzul ca să auzi glasul Meu de peste tine ! O, țara Mea cea de la sfârșit de timp, Þara Mea de nuntă. « Fericiți cei chemați la cina nunții Mirelui Ceresc ! »(Apoc. 19-9).

Am spus și am tot spus în cuvântul Meu, că ești de la Tatăl Meu aleasă Mie la nașterea Mea și a ta ca să-Mi fi la acest sfârșit și început de timp, țara Mea de nuntă, masa Mea de ospăț ceresc cu oamenii pe pământ, casa Mirelui din cer și a miresei Sale, care stă în așteptarea Mirelui ei.

O, iar și iar îți spun că am în mijlocul tău izvorul Meu de cuvânt și am popor mireasă Mie, din mijlocul tău cules de mâna Mea cea tare, care pune credință în om și iubire și așteptare și putere din cer pentru Dumnezeu și multă biruință pentru El pe pământ.

Un munte de cuvânt am grăit în mijlocul tău, țara Mea de azi! M-a trimis în tine Tatăl Savaot cu a doua Mea venire pe pământ ca să lucrez mult și cerește, căci Eu am zis acum două mii de ani în mijlocul poporului Israel, care M-a răstignit în Ierusalim pe muntele Golgota, am zis lui că iarăși va veni Fiul Omului cu îngerii Lui, cu putere și cu slavă multă, și va despărți atunci la dreapta Sa și la stânga oi și capre, și n-a știut Ierusalimul cel de atunci să priceapă aceasta și M-a lăsat afară ! M-a dat din casa Sa afară și Mi-a arătat atunci, Tatăl, o țară frumoasă, și Mi-a spus că ea este țara Mea pentru a doua Mea venire...

Voi veni în ea cu minunea nașterii din nou a lumii, și voi așeza în ea Scaunul Dreptății, și voi sta și voi cuvânta și-Mi voi așeza masă de nuntă în ea, masă de cuvânt, și voi sta cu îngerii și cu sfinții cu masă cerească pe vatra ei, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris.

O !... n-ai cum să te ascunzi de lucrarea Mea în mijlocul tău, căci Tatăl M-a trimis, iar Eu vin, după cum este scris să vin. Tu ai fost vestită, țară a alegerii Domnului pentru sfârșit de timp și pentru început de cer nou și de pământ nou întru duhul dreptății, și multe taine duhovnicești te-au vestit prin vreme, de departe și de aproape, și știu popoarele vestea aceasta, vestea despre tine, că ești țara Mea cea de azi, țara strălucirii, că Eu în tine lucrez mult și sunt lumina lumii, Cuvântul lui Dumnezeu sunt, și luminez cu el popoarele, iar tu ai vină mare că nu pui lumina lui Dumnezeu în sfeșnic pe pământ, și dormi, iubito, și nu dai să te trezești întru întâmpinarea Mea.

Ca râul cel plin și dând peste margini, așa este cuvântul Meu peste tine, și Mă scriu cu el în cartea sa din vremea ta, o, neam român !... Nu voiesc ca tu să fi ca poporul Meu cel de acum două mii de ani, la care am venit și nu M-a primit, după ce atâta iubire am zidit prin cuvânt și prin faptă în mijlocul lui. O !... îți voiesc deșteptarea, iubito, și te strig cu dor: scoală-te! Eu sunt, Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce-ți grăiesc. Mă trimite Tatăl cuvânt la tine și-Mi spune să-ți spun, că Eu sunt Cel ce sunt și că am semn în mijlocul tău pe poporul cuvântului Meu, și cu care Eu stau la masă de cuvânt, și de unde rup și dau această pâine vie, pâine de cuvânt, gura lui Dumnezeu, care se împarte cu glasul ei spre învierea făpturii.

Am zidit în mijlocul tău o piatră scumpă, țara Mea de azi, și am scris pe ea numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu, și am pecetluit-o cu sfințenia Mea și am așezat-o într-o grădina, pe care am numit-o grădina cuvântului lui Dumnezeu, munte de Sion, pe care Eu cobor cu îngerii și cu sfinții ca să-ți dau ție de aici față plăcută, nume nou de Nou Ierusalim, țara strălucirii pe pământ, așa cum te-a văzut de departe proorocul Daniel și te-a scris în Scripturi ca să fi vestită că vei fi a Mea. Dar, oare, tu uiți câte popoare te-au râvnit și te-au mușcat și te-au îndurerat? O, duhul rău, vrăjmașul Meu și al tău, știe soarta ta cea de la Mine și te râvnește ca să fi a lui, ca să te dai de partea lui acum, o, dar și Eu te voiesc și nu pot să te las și nu pot să te dau dacă Tatăl Mi te-a dat a Mea.

O, țara Mea cea de azi, în tine Eu Mă fac cuvânt de naștere din nou a lumii și de aceea ești tu a Mea. Să se risipească vrăjmașii tăi și ai Mei de pe vatra ta și să învie Dumnezeu, de a Cărui față să fugă de la tine cei ce te urăsc pe tine și pe El, și să piară ca fumul de tămâie și ca ceara de la fața focului toți vrăjmașii tăi ! Iar pe tine să se însemneze semnul crucii Mele, semnul Fiului Omului, care alungă pe vrăjmași și pe diavoli cu puterea Celui răstignit pe ea acum două mii de ani. Iisus Hristos Cuvântul, în iad coborând și strivind pe diavolul prin cruce, ca s-o dăruiască pe ea poporului Său cel credincios, armă potrivnică duhului pizmaș!

Am așezat în tine vas de spălare, țara Mea de azi. Am în tine corabie de salvare pentru tine pe pământ și în cer. Þi-am pregătit răscumpărarea, iubito. Am lucrat pentru tine în mijlocul tău, acum, la sfârșit de timp, și am din tine mijlocitori pentru tine în cer și Mă sprijin cu ei pentru tine, și am pe pământ pe poporul cuvântului Meu și am masă de cuvânt în mijlocul lui și-ți trimit prin el carte ca să ai tu înaintea ta glasul Meu de peste tine. Dorm boierii tăi, dorm, iar Eu cu săracii Mei veghez în turn de veghe pentru tine și am venirea Mea în mijlocul tău. O, nu te îndoi, nu te sminti întru Mine, ci scoală-te să crezi, că Eu lucrez cum și în alte vremuri am lucrat tot așa și am dat poporului Meu Israel povață de viață și cârmă de cuvânt în mijlocul lui, dar el a fost neascultător, nesupus lui Dumnezeu, și M-a pierdut, și l-am pierdut.

O, țara Mea de venire, ia din Duhul Meu din mijlocul tău, că am în tine pietricica cea albă, despre care este scris în cartea cea pentru zilele cele de apoi. Mă fac carte în tine în vremea aceasta, căci cuvântul Meu de peste tine e mult, e ca râul de mult, și scrie despre acest râu în cartea cea pentru sfârșit de timp și pentru început de timp. Eu stau pe tronul dreptății pe vatra ta, pe munte de taină stau și sunt învăluit în nor și curge din tronul Meu râul vieții, cuvântul vieții ca să te adape, ca să te ude și ca să crești verde și să fii primăvara Mea.

O !... vine primăvara, se face cerul sul de carte și coboară la tine ca să înflorească Cer Nou și Pământ Nou peste tine. Scoală-te ca să înflorești și ca să strălucești de dor și de slavă, căci Eu sunt strălucire în tine și-ți dau strălucire, o, țară a strălucirii! Vreau să te fac regină între popoare, că așa este scris să fac cu țara venirii Mele, căci Eu Mă scriu cu tine pe pământ, dar fă să-ți audă glasul popoarele toate și să te știe că ești a Mea și să se închine Mie prin tine noroade multe, iubito, și să ia cartea Mea din tine și să crească știința ei în mulți, și regi să-ți sărute pământul și să ia din slava Mea și a ta, precum este scris.

O, ridicați-vă, voi, cei ce stați sub nume de veghetori ai viei Mele și deschideți Domnului slavei, Domnului puterilor! Deschideți glasului Meu și așezați în sfeșnic această lumină, care vă va lumina cu multă lumină hăina înaintea neamurilor toate și vă va umple de duhul sfințeniei și de puterea ei în voi! Intrați sub cortul Meu, sub cuvântul Meu și luați-l în voi, căci el coboară la voi ca odinioară în ușa cortului lui Israel, în nor de slavă învăluit și dându-vă vouă din slava Sa. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, dar vă dau lumină ca s-o puneți în sfeșnic și nu sub obroc, căci fără Mine nu sunteți nimic.

Voi, cei mari și cei mici ai slujirii bisericești, sculați-vă să credeți, ca nu cumva să pățiți ca poporul lui Israel cel necredincios venirii Mele la el cu mult cuvânt în vremea lui Moise, în vremea proorocilor și în vremea trupului Meu acum două mii de ani! Eu sunt Cuvântul Cel fără de început și fără de sfârșit, Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul și sub acest nume stau înaintea voastră și vă grăiesc cuvânt. Vă va fi bine dacă veți fi deștepți ca să Mă cunoașteți Păstorul Cel adevărat, Care vine la păstori și la oi ca să le dea lor. Puneți în sfeșnic lumina cuvântului Meu, căci Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, iar fără Mine e noapte și nu se poate lucra și nu se vede. Am venit în lume ca să fiu și ca să luminez și vă spun cine sunt: atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Amin.

Vă dau să auziți glasul Meu, nu vă învârtoșați inimile! Acum douăzeci de ani Eu, Domnul Iisus Hristos, sub numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, am pus lumina în sfeșnic și Mi-am zidit pe pământ în mijlocul neamului român cortul cuvântului Meu, iatacul Meu, locașul Meu, ca Mirele ieșind din el și cuvântând cuvântul iubirii, nașterea din nou a lumii, că a sosit vremea și e târziu. Veniți de luați lumină și puneți-o în sfeșnic ca să strălucească ea peste pământ, iar voi să străluciți prin ea! Zidiți-vă în Mine și învățați această zidire. Veniți și vă scrieți în cartea cuvântului Meu cel de azi, căci Eu M-am scris în ea cu voi ori de câte ori am cuvântat peste voi și v-am dat grăirea Mea cu voi, așa cum și acum v-o dau.

Grăiesc mai-marelui bisericii neamului român ca să Mă audă că-i grăiesc și ca să audă biserica grăirea Mea cu el. În cartea proorocului Daniel este scris despre cartea cuvântului Meu că mulți vor cerceta-o cu de-amănuntul și va crește știința; că numai cei din legea Mea vor pricepe, iar cei neînțelepți, nu; că toți cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi călăuzit pe mulți pe calea credinței drepte vor fi ca stelele în vecii vecilor; că vor fi mântuiți toți cei ce vor fi găsiți scriși în carte; că se vor ridica din pământ mulți, ori spre viață veșnică ori spre osânda de veci; că mulți vor fi curățiți și albiți și lămuriți, iar poporul cel credincios va fi ocrotit de Mihail voievodul, căci vremea cea cu strâmtorare stă pe pământ.

Aceasta îți amintesc Eu, ție, mai-marelui bisericii neamului român, căci proorocul Daniel Mă trimite la tine cu cartea sa cea de atunci ca să pricepi proorocia cea pentru zilele cele de apoi, iar Eu, scoală-te, îți zic și primește pe Domnul și primește-Mă dacă-ți grăiesc, și fii credincios, și nu necredincios. Nu te teme nici tu, nici frații tăi, nu vă temeți voi de taina Mea cea mare din mijlocul neamului român cu numele de Nou Ierusalim. Ea este spre slava Mea și a celor credincioși. O, nu vă temeți, ci bucurați-vă și săltați de bucurie, că Eu sunt Păstor dulce și vă chem spre slava Mea și vă dau prin ea haina curățeniei spre iertarea păcatelor voastre, căci am putere să fac aceasta peste cei mlădioși spre duh de pocăință în ei.

Iată cum Îmi cârmuiesc Eu și cum sfințesc pe poporul cuvântului Meu de la izvor învățându-l mereu, stând în mijlocul lui cuvânt ca să Mă împart Lumină peste pământ! Duhul iscodirii spre această taină măreață voi să nu-l încercați, că este păcat și este primejdios acest păcat. Nu apăsați cu duh tulburător din părți lucrarea Mea de cuvânt, căzând în lupta cea împotriva Mea, și căzând rușinos. Luați în voi Duhul Credinței Sfinte și va crește în voi înțelepciunea cea de sus, care nu poate fi luată de jos, de pe pământ, căci Eu sunt Dumnezeu și nu om și nu Mă poate învăța la școală omul, ci numai de la Împăratul Ceresc, Duhul Sfânt, Care suflă unde voiește, și iată, voi auziți glasul Lui și nu știți de unde vine și unde Se duce când vine, și iată, aceasta este școala, așa sunt cei născuți din Duhul și pentru Duhul.

Îți dau în dar cuvântul Meu. Scrie pe inima ta cartea Mea și cerceteaz-o pe ea cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci altfel de duh nu are pentru Mine înțelegerea. Îți dau acest dar, odată cu ziua pe care acum o vei sărbători ție, ziua de sărbătoare pentru proorocul Daniel, pe care l-ai luat de ocrotitor, iar duhul necredinței să se depărteze departe și să aibă loc Dumnezeu-Cuvântul.

O, nu e greu de crezut Domnul, Care grăiește acum cu voi și de Care veți avea nevoie multă voi curând, curând, căci satana, șarpele cel vechi, voiește să înghită turma Mea. Eu însă îl dau de gol și spun că nu este cale dreptă de pe pământ spre cer în afară de calea bisericii ortodoxiei și a apostoliei ei, iar amestecarea să nu caute spre ea decât cu duh de pocăință și de botez prin pocăință, după ce atâta vreme Mi-a fost sfâșiată în bucăți cămașa Mea și turma Mea, dar și ea trebuie să vegheze cu post și cu rugăciune multă și înaripată spre Cel ce poate s-o izbăvească pe ea și să-i dea ei viața și învierea cea de veci.

Am grăit vouă, celor ce stați pe scaun de biserică în neamul român, și vă hărăzesc credință vouă, credință ca la sfârșit, ca nu cumva să vină Fiul Omului la voi și să vă găsească necredincioși grăirii Lui de peste voi, venirii Lui spre voi. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă din gura Mea peste voi și Se dă vouă ca să-L luați și să-L aveți și să-I cunoașteți lucrarea, căci scris este: «Mulți vor fi curățiți și albiți și lămuriți, iar cei nelegiuiți se vor purta tot așa, ca cei nelegiuiți, și nu vor pricepe nimic, ci numai cei înțelepți vor înțelege», precum este scris.

Acum, poporul Meu, cobor la tine pe masă cuvânt cu glas de trâmbiță, ca să grăiesc unui popor și să-l pregătesc Mie pentru slava Mea cea de azi. Las trâmbița Mea să răsune peste tine, să sune ca din cer deasupra ta și să auzi tu glasul ei și să tresari bucurându-te și tot crescând pentru tainele Mele cele de foc, căci foc am venit să pun pe pământ și să facă el lucrarea Mea.

Eu, Domnul, binecuvintez intrarea ta ca și a Mea. Grăiește tu bisericii Mele de Nou Ierusalim, căci din ea se ridică la Mine jertfă de fiecare zi, prin care Eu Mă dau ei trup și cuvânt spre viața ei. Pace ție și lucrului tău cel de azi al sărbătorii tale între sfinți, pentru intrarea ta cu ei când ai venit la Mine după multa ta suferință în mijlocul poporului Meu și al tău!

— Intru la poporul Tău, Doamne, intru cu Tine, căci Tu ești Ușa. Intru și lucrez, căci lucrul Tău este mult… Trebuie să fie mult, că Tu ești mare, Doamne. Multă mi-a fost suferința purtării lucrării Tale pe duhul și pe trupul meu cel ostenit de suferință, iar ea m-a dat Þie, o, Doamne. De pe patul suferinței am trecut la Tine, și am găsit tot ce am iubit și am așteptat suferind, dar am găsit mângâierea, am găsit tot ce am iubit pe pământ, că mult Te-am cunoscut și te-am ascultat cât de măreț ai grăit Tu azi bisericii neamului român. Ai luat din Scripturi și ai grăit ei și i-ai amintit ei de proorocia lui Daniel, care s-a desăvârșit acum pe pământ prin lucrarea Ta de cuvânt, prin cartea Ta cea de azi, pe care Tu ai împărțit-o mult în zilele acestea ca să Te cunoască lumea toată, și fericiți sunt cei care aud glasul Tău cel de azi și nu-și încruntă și nu-și învârtoșează inima cum a făcut poporul Tău Israel cel de demult și care a pierit apoi mult. Azi avem un Israel nou, un neam nou, Israelul român, și trebuie să spunem acestui neam taina Ta cu el, Doamne.

O, pace ție, popor adunat la ziua Mea de sărbătoare între sfinți! Pace ție, și duh de sărbătoare să lucrezi acum, și Mă voi așeza cu tine în carte, o, popor și duhul Meu te va povățui!

O, poporul Meu, vine trâmbița Mea la tine cuvânt, vine cu bucurie și cu lacrimi și cu duh de povață. Gătește-te și tu frumos, fiule, că ea Mi-a spus acum că se gătește frumos pentru coborârea ei la tine cuvânt. Ascultă glasul trâmbiței Mele, o, poporul Meu de peste tot, și primește-o pe ea așa cum vine ea, că ea vine la tine, iar tu să-i deschizi, să-i deschizi ei, o, poporul Meu. Sunt clipe de bucurie sfântă toate învățăturile pe care le așezăm în carte, chiar dacă ele plâng, chiar dacă ele sunt lacrimi, căci prin toate eu mă bucur și plâng și dau povață, toate odată, Doamne, că nu se pot despărți acestea, Tu însă strigi acum la poporul Tău, că nu mai trebuie lungită vremea aceasta și trebuie scurtată, și trebuie acum răscumpărată și cea trecută fără de răscumpărarea ei în vremea ei.

O, feriți-vă și de dușmani, fiilor! Ne sunt dușmani nouă și vouă toți cei ce nu știu să creadă cu totul în toată această lucrare de cuvânt de sus și de jos împărțită și pusă pe masa de împărțit. Amin, amin, amin.

„Întărește-ne pe noi, Doamne, întru sfințenia Ta, toată ziua și în toată vremea să ne învățăm dreptatea Ta!”.

Romania, Mireasa Mirelui Hristos
de Elisabeta Branoiu

Cel de Neajuns cu gândul,
Cel de Necuprins cu mintea,
Cel ce este Cuvântul,
cu neputință a-L vedea,
e Mirele Ceresc
din Raiul Dumnezeiesc
și dintre toate fecioarele
o vrea, pe ea, « cea Aleasă ».
logodnica Sa, Fecioară România.

* * *
- Unul ca acesta, s-a îndrăgostit?...
O așa, Fecioară și-a dorit?
- Da ! s-a îndrăgostit...
și, o așa Fecioară, și-a dorit
ca să devină Mirele ei,
El, Cel Prea Iubit.

- EL, Cel Prea Înalt,
pe România, Fecioară și-a aflat?...
- Da, El, Cel Preaînalt!!!…
Fecioară a căutat
și pe România, a aflat.

- Cum?… Unul ca Acesta
a ales din lumea toată,
o așa fecioară… desfrânată ?
- Da, da, da!… Unul ca Acesta
a ales din lumea toată,
pe România, o desfrânată!...
Și cu dulci chemări
o vrea la Sine, bunăoară,
ca s-o preschimbe într-o
neprihănită Fecioară.

Și nu trimite la ea, slugile Sale,
ci, chiar EL se înfățișează...
din marile depărtări
lângă ea coboară.
Nu o ridică pe ea sus,
că nu voia s-o ducă
în ceruri desfrânată,
ci vine în cortul ei, aici, jos
ca un meteorit luminos.

El, Cel din « Cartea Veșniciei »

întocmai ca și vestea culeasă de pe file.
Vine la ea cu atâta grație și iubire
ca nu cumva auzind,
Fecioara, să se sperie,
să sară și să fugă de-al ei Mire.

Cu înțelepciunea cuvântului
blând și îngăduitor îi spune :
« Îndrăznește, Fiică a Sionului
apropie-te de Mine!... »

Ea, în duh învăluită
Îl privește uimită.
Din crunta rătăcire
se rușinează, se smerește,
dar nu îndrăznește,
știind că ale ei fapte,
au dus-o la moarte.

Rămasă mai departe
în încețoșata noapte
învăluită-n taine
neînțelese-n parte,
deprimată, secătuită,
încărcată de demoni, sălbăticită
ca de băutură, rămase amețită.

Abia într-un târziu,
înaintând timidă,
cu lacrimi și sfioasă
ÎL rugă duios,
pe Mirele Hristos:

- Eu... Domnul meu?...
a Ta Mireasă?!...
Te ascult cu uimire
Mă surprinde a Ta iubire!
N-am pic de pace-n suflet...
trecutul meu e pătimaș.
Îndurare... dar acuș
să-mi dai povață,
oare e o amăgire ?...

Tu ești neprihănire
Tu ești CEL Prea Sfânt!
Eu ?.. o nevrednică-s pe pământ!
Eu sunt o păcătoasă!
E o prea mare cinste
să fiu, eu, a Ta “Aleasă!”
Sunt plină de răni,
cum să devin a Ta Mireasă ?

- Nu-ți fă griji, Eu sunt Doctorul tău
Eu sunt Stăpânul Cerului!
Sunt, Cel ce sunt, sunt « EU »
sunt Iisus Dumnezeu.
Învață așadar cele ale duhovnicirii
și înțelepțește-te în ale dumnezeirii.
și nu încurca « Planul Meu ».
* * *
- Și ce face ?... Și ce-i dă de la Sine?...
Bogăție ?... strălucirile acestui pământ?
- Nu!... ci, face cu ea Legământ.
Îi dă un inel !... Pecetea Duhului Sfânt,
Se mai poate spune
esențele iubirii...
fantasmele fericirii...
* * *
- Așa a vrut Cel care o iubea ?...
El nu-i vedea urâțenia?
- Nu!... pentru aceasta
se și cheamă IUBIRE.
A văzut urâțenie și s-a îndrăgostit
căci de multe ori iubești
și ceea ce este urât.
Aceasta și Hristos a făcut!

- Și o face pe aceasta
o nouă făptură,
fără pată, fără zbârcitură?

- Da, intrând în cortul ei,
îi mai spune :
« Cum ?...nu îndrăznești
să te apropii de Mine ?...
Nu în Cer Te ridic, ci în Mine!...
Iată, te voi sădi în lăuntrul Meu.
Te voi purta chiar Eu.
Din negura acestor vremi
Te voi ridica
și cu mărire te voi încununa.
Valuri de miresme de nard
din scumpele miruri
pe trupul tău voi turma.

Tu să-Mi devii « Cea Aleasă »
cea mai gingașă Mireasă!
Și să-Mi dai naștere de prunci
care să asculte-a Mele Porunci.
Să-Mi naști Fii ca dar,
sfințiți să Mi-i aduci la Sf. Altar.
Prin rodul minții
să-i redai frumuseții;
Cu o înțelepciune fină
să-i aduci pe calea binelui,
spre Adevăr și Lumină.
* * *
Bucură-te, Fecioară Românie,
FIUL Ei, Iisus și Împărăteasa Cerului,
este cu tine!

“O!... Mire, care schimbi urâțenia Miresei în frumusețe!...” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!