Nepângărite rosturi se țes din duhul iernii,
Cristale adormite ni se-ntrevăd sub pleoape,
Răstălmăciri de rugă, din trude de vecernii
Sub cer de var ne-abundă, aproape, mai aproape.

Alean sfios colindă parfum de simfonie,
Chiar lacrima se scurge precum o mângâiere,
Un adevar spasmodic pe portativ se scrie,
Se rotunjește frigul prin epoci de tăcere.

O albă respirare ne mușcă de cuvinte,
Sub crusta de cenușă uimirea mai pulsează
Biblioteci în flăcări...ducerile-aminte,
Ninsoarea de regrete pe suflet o așază.