la camătă stelele nu mi le dau,
avutul intern ca o plămadă albastră de praf stelar magic
pe ochii cuiva orbit de forme indecente,

eu una îmi știu numele ascuns din vene,
și nu e alb și nici negru, poate color,

și exilul de a fi în mine însumi fără mine însumi
devorată de clovnii lumii
cu pedeapsa ce singuri și-o trag pe cap
după ce moartea înviată din creierele lor
va rupe sigiliul neputinței
și îi va frânge în două.