agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-06 | |
Un secol al vitezei ne poartă paşii iute,
Sarcastic, ne obligă să facem cât mai multe, Dar pagina iubirii e albă, lăcrimând, Pe-a dragostei întinderi trăim un secol strâmt. Prin anii de seducții, ce-au urmărit doar clipa, Când se trezesc vreounii că n-au cules nimica Şi vor să-şi scape pasul de-atracții pasagere Să cânte profunzimea unei iubiri eterne Descoperă că-n suflet, cu firea lor uşoară Au, pentru ea, formare prea superficială. Bărbați ce un deceniu au ignorat femeia: Când cu indiferența ce-nchide-n inimi cheia, Când cu minciuni ilustre, elaborând iluzii, Din care-apoi, năuci işi schițează subterfugii, Când cu gândire-anostă şi sentiment sărac, Cu umblet fără farmec şi spirit nesărat, Când vor, deodat’ să-i afle iubirii un destin Desoperă-n femeie, doar un limbaj străin. O tinerețe-ntreagă nici nu le vine-n gând Să afle ce dorințe în sufletul ei plâng; Să afle ce compune, aparte lumea ei Şi cum să o străbată, cu ce limbaj, ce chei… Lipsiți de pasiune, cu firi fără noblețe, Ei păgubesc iubirea de sacra ei tandrețe; Săraci în simț empatic, săraci şi în cuvânt, În gesturi fără sare, exprimă numai vânt. Spre inima ei vastă, de vor să-şi facă drum Observă, cu femeia, că n-au nimic comun, Că n-au cu ce răspunde nevoilor din ea, Că dragostea profundă-i prea complicat-aşa, C-aşa intimitate ii costă mult prea mult; Cu mintea lor îngustă, în ea, ei nu pătrund, Dau indărăt, letargic, căci pentru-a mia oară Mai simplu-i cu minciuna s-o tragă iar pe sfoară, Să işi aşeze-n suflet o dulce nepăsare, Să nu mai simtă rana puterii care doare. Astfel, rămân relații pe-un croi de suprafață, Şi scriu dureri amare iubirii în prefață. Relații trecătoare, sau căsnicii, identic, Cu-aceiaşi paşi se-nchină unui tipar anemic Adeseori tenace, stabil, însă inert, Lipsit de gust şi palid, sărac în sentiment. Femei, cu chip la modă, învăluit sumar Schițează-ades acelaşi nivel rudimentar. Pe-un secol uşuratic, o lume în alertă A invățat să nască iubire incompletă. Să-şi poarte nul şi stoic, sub vălul ei de soi O mută, resemnată, singurătate-n doi. Au scos, cu-a lor structură tocită în plăcere O dragoste lipsită de foc şi de putere. În secolul vitezei, noi ştim să creştem tehnic, Materia, vivace, o dezvoltăm eclectic În ea ne vindem mintea, în timp ce, lăcrimând, Pe-a dragostei întinderi trăim un secol strâmt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate