agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1418 .



Poporul născut din Carpați
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Raz van Helsing ]

2012-01-10  |     | 



Motto:
Azi, când pare că avem în față numai prăpăstii,
Să nu uităm că ele nu există fără munți.

Azi vreau să mă nască muntele,
Să fiu o creangă din gorunii de la Deva,
Să fiu o piatră din încăperea lui Zalmoxe,
Sau poate una pe care a călcat Traian.
Noi, cei născuți din lupul dacic și lupoaica de la Capitoliu,
Trebuie să nu uităm să avem trupul de balaur.
Pentru unii istoria e o linie, pentru alții un ciclu,
Pentru noi e un munte, căruia îi urmează alți munți.
Unii au făcut istorie cu armata, noi cu țăranii.
Unii au făcut istorie plecând, noi rămânând,
Căci aveam un munte de urcat.
Unii s-au făcut frate cu dracul,
Noi ne-am făcut cu codrul.
Unii au văzut Ardealul și au vrut să și-l facă podoabă,
Noi l-am văzut și ni l-am făcut oglindă.
Unii au vrut să transporte sare prin el,
Noi ne-am transportat sângele și dansurile.
Unii s-au înfricoșat de măreția munților,
Noi ne-am înduioșat, cu gândul la părinți.
Mulți au vrut să ne schimbe Cuvântul lăsat de Dumnezeu,
Dar s-au izbit de piatra din capul unghiului.
Mulți au vrut să se scalde în apele Ardealului,
Dar n-au mai putut, căci apele s-au retras în ochii noștri
Și apoi mai adânc, în odăile sufletului nostru.
Mulți pot să vadă și să admire de la distanță,
Noi putem vedea privind înăuntru.
Prin vene-mi curge seva brazilor noștri și seva neamului meu
Și viața îmi e munte.
Iar când oi muri, voi ști că sufletul meu a rămas acasă,
Că oameni vor merge pe podul dintre cântecul păsărilor și cântecul nostru,
Că apele vor curge frumos ca liniile costumelor noastre,
Că florile vor mângâia obrajii copiilor noștri,
Că românul în veci nu piere.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!