eșarfe sunt stelele cuvenite
la gâtul driadelor din ulmi și tei
zăvozii orgoliului lipsit de temei
mai hărțuiesc pe alei jurăminte

nu-mi pasă de legămintele sfinte
ce-alină pe cruci suferințe de zei
cât rugul inimi-mi scapără scântei
și-ți mai aud prin vis glasul fierbinte

cum nu pot rupe sfârșitul de moarte
noi sensuri de margini nesigure
poemele de frumuseți perene

tot astfel nu pot iubirii în noapte
mormânt să-i sap în apele singure
lipsite de-avânt și cânt de sirene