stând așa ca un fetus pe podea nu mai am armură
pot să plâng fără să îmi fie rușine de lacrimile mele
și tac.
mai groaznic decât un urlet în noapte
atunci vin momentele de sinceritate pe care le beau eu cu mine
și le închin în cinstea ta
tu cel care iubește confortabil schimbător
un actor atât de bun

ascult mad world
în capul meu se schimbă diapozitive
pic pic
picură sânge din stele
apar fețe de oameni uitați undeva pe drumul spre tine
sau lucruri pe care nu le-am avut deși le-am dorit în fiecare rugă
stând așa cu spatele lipit de porțile iadului
masca de clovn se evaporă ca un vis urât în aerul tare al dimineții

nu a nins anul ăsta dar eu am iubit
acum fac bilanțul
câți oameni mi-am imaginat alunecând pe scări
câți au căzut
și s-au ridicat fără mine.
e o lume dură baby spuneai călcându-mi sufletul ca pe-un vierme
am înțeles mai târziu când chipul tău s-a șters de prea multă distanță și
poemele au încetat să-mi bântuie noaptea
mă transform într-o casă goală
aparent spațioasă dar ploaia străbate pereții
din loc în loc apar cheaguri
norii devin cobre mușcă din acoperiș plus că mai e legătura asta
cu iadul
despre care îți vorbeam

aștept iubirea în fiecare noapte ca pe-un accident nefericit
de teamă
gândurile fug pe tapet în formă de cai.