nu nu-mi pasă de umbra ta
nici nu am vreun motiv bine întemeiat
să-ți țin minte numele
tu păstor al ruginii și al luciului
modulează-ți sunetele
pendulează între morțile tale de glorie
eu mă voi roti în tăcere
în cercurile mele de apă
până la însetare
apoi le voi bea unul câte unul
și mă voi evapora
mângâiat de palma mamei
până când devin un nor nemărginit
de veșmântul căruia
se vor ține ca niște prunci abandonați
toate lacrimile lumii...