nonconformist
își taie pieptul aruncă toate coastele
mai puțin una. aceea e a lui
o sărută și o așează sub perne
așa viseaza lucruri nu monștri
raluca nu e copil. e femeia prin care te poți vedea
stăm la coadă lângă patul în care se îngroapă
și-i soarbem fiecare suspin
până se luptă cu zorile.
raluca e o picatură de rouă

(semiapus )
încă nu a învățat să scrie poezie. plânge mereu cuvintele.
aruncăm în ea obiecte tăioase
pe care le scoatem din buzunare
poftim inspirație
scrie
am invitat dragostea la o cafea să vorbească despre ură
să îi tacă durere
nu a funcționat
raluca nu poate naște artă ea rămâne doar femeia-oglindă
cu o gaură în piept

(lună plină de cicatrici)
raluca luptă cu nimeni și nimeni îi râde prin răni
e frumoasă ca o meduză și insuficientă ca o zi de sărbătoare
ni se face milă
îi punem libertatea în brațe doar a fost Craciunul

(soare peste tot ca un cancer)
Raluca se poate scrie acum cu literă mare fiindcă
se lovește cu fruntea de cer
umană și tristă printre blocuri
nu mai încearcă să găsească poezia
versurile
sunt mai goale decât sufletul ei

Raluca este o eclipsă știți
eu sunt o eclipsă.
am încercat să mă uit dar
povestea asta nu o să țină mult.