n-am tihnă fără tine
fiindcă sunt o lacomă

întinde-ți mâna
de diamant
după visul meu lung
venind spre tine
ca o bandă rulantă
care nu se poate opri

stau la geam
și aștept să treci
desenez cu vârful limbii
pe sticla aburită
o balanță

vei vedea cum
dragostea se-nclină
spre femeia
care ți-ar da orice
pentru puțină iubire
pentru un foșnet
al ei

atunci vei ști
în mine să te ridici
ca un templu
în care vii să iubești
o zeiță romană



MEMORIA HIENEI, 2018