Și-acu’ mi-aduc aminte:
Eram elev, cred, la gimnaziu,
Când învățasem ca să dau,
Dar și mai mult, ca să primesc,
ÃŽn pauze, castane.

Multe legi, până mai ieri,
Primind votul ochilor închiși,
Sunt castane dureroase
Date-n cap la-ntreg poporul,
Însă-acum, e săturat.

Sub castanii de pe-alei,
La cules de pietre coapte, tari,
Zăbovesc, spre seară, tineri.
Ei se strâng, apoi, în piață,
Ca-ntr-o joacă, toți cu prăștii,
Scot castane din rucsac.