Zăpada-i virgină sub cerul de-un gri plumburiu,
Cad fulgi sacadat, calculați c-o ecuație de gradul doi.
Urme s-așază în spate-mi, clape de pian,
Iar eu mă opresc! Nu voi fi eu complexul
Ce calcă-ntregul în picioare.

Abia mai cade câte-un fulg,
Și-ncep s-alerg... alerg în mine
Ca zbuciumul unei ploi de vară, căutând fulgii ce nu mai cad.
Și-alerg! Un fulg ce-aleargă dup-al doilea care nu mai cade,
Alerg în sus, spre cerul tot mai gri, până e negru...
Acolo tu, un fulg ce mă așteaptă,
Un înger alb cristalizat, în cerul negru, atât de colorat.

Ei cad necontenit, noi doi rămânem sus.
E cald și frig,
Noi calzi, în cerul rece, să ne înghețe unu-n altu',
Să cad mereu în tine, iar tu să nu te mai ridici!