strig alb tu pleci capul atârni brațele
parcă din tot

răspunsul meu ai desprins recele și amplitudinea
iei o hotărâre pe care eu nu știu
să o accept

sunt convins că nu ai înțeles
începi să râzi triumfător
durerea ți-a înflorit pieptul
reversul minciunii - nu putem vorbi de ajutor
sunt momente în care ne privim mirați
fiecare din locul celuilalt
strigi negru eu aștept
dar lucrurile nu sunt atât de simple

nu și nici

îmi ceri albul ca pe o ultimă șansă
negrul devine acoperiș unei lumi nelocuite
două râuri - maluri printre care se scurge
pământul purtător de realitate