Nori reci s-au strâns deasupră- ne și ning
Cu straturi tot mai groase de uitare
Ne lacrimă zăpada în șiroaie
Ce ne amestecă, ne-îngheață și ne sting

Ceru'i senin, dar norii ni-l ascund
Ca pe o cale către izbăvire
Spre care , de-aicea, din neștire
Mă-nalț, mă zbucium, mă scufund

Mă urc mereu ușor precum un fulg
Un pescăruș pierdut în nici o mare
Zburând zig zag în cerul fără zare
La care să ajung sau să visez, nătâng

Și-n noaptea’n care vanturi reci se întretaie
Eu te astept iubito doar pe tine
Să mă dezgheți de clipele puține
Cand gerul infinit stinge a mea văpaie