Din toate câte le simt,
durerea este cea căre mă strică;
fie că-mi apasă cu pietre pe suflet,
fie că-mi smulge din trup bucăți.
Bucuria e doar o întâmplare
ca să mă întâmpine copacii,
florile, fluturii, ierburile și restul.
Te simți ca o pasăre fără aripi
cu zborul în gânduri,
dincolo de mări, munți și cer,
dincolo de posibilități

Rănile sângerânde ori închise
ademenesc moartea câte puțin,
umbrele fug după tine singure,
sufletul îți dă în foc ca laptele,
drumurile devin bolovănoase,
mai scurte decât vrei.

Acum te inchizi în cercul înalt
ca într-o casă fără ferestre
de unde fuge timpul bezmetic.