Se deschisese toată înăuntru.
Alerga într-o casă fără uși sau ferestre,
Strigând din ziduri.

Ei se făceau că nu aud și îi îndesau lopeți cu ciment în gură,
Ca să nu o mai audă își umpleau urechile cu propriile vorbe,
Își șopteau singuri că sculptează cu mâini de cer.

Ea se plictisea în nemurirea de stâlp al credinței,
Cânta cu gura plină de ciment
Deschisă toată
Într-un zid fără uși și fără ferestre.