îmi pîlpîie pleoapa
nu cred în eresuri
pe mine cine să mă vorbească de rău
încăpățînat sînt ca măgarul
dar nu prea dau cu copita
și-n jugul vieții trag liniștit
ca un bou

cred că acolo sub pleoape
un fluture și-a părăsit crisalida
și-acuma se zbate să scape
să zboare să-și uite omida

afară e ger și-i încă viscol în mine
în apatrament e lumină și-i cald
lasă-l ioane să zboare
mixandrele au înflorit
în ghiveciul pe care
ea anul trecut ți l-a dat

îi dau drumul
ciudat
e un flutur cu aripi albastre
fîlfîie peste tot
oare nu sînt ochii ei
porniți să mă caute

doamne
cum poate un fluture să te facă
să uiți de tot și de toate