oricum suntem închiși într-un mormânt
mișcător
că suntem vii este doar o părere
a noastră despre noi
din emfatic nu se coboară ca din ascensor

pe oase înfășurați cu un fel de
compoziție întâmplătoare
ca să mimeze uneori sunete
din partitura de care aparținem
unii i-ar spune viață dacă nu și-ar da seama
că sunt pătrunși de prea mult spirit

se înțelege că doar glumind
uneori pe seama cuiva
ne mai putem apropia de identitate
ca de o planetă din care se degajă aburul
unei respirații forțat allegro

să nu vă închipuiți că fugim de armonia
sufletului îi trebuie cel puțin o sferă
pe care să imprimi nuanțe
de timp și spațiu

ar mai fi o soluție să luăm aceeași
poziție erectă dar veți spune că
e genul feminin

ca să ne înțelegem
trebuie să ne mișcăm în așa fel încât
să ne auzim la aceleași intervale

mai bine să numărăm
ecourile

(28 ian. 2012)