De ce nu va opri niciodată rapidul la Mizil?

La Mizil în gară, într-un mod perfid,
Pasiuni încalcă, iată, protocolul.
De ce nu oprește-aici nici-un Rapid?
Fi’ncă toată lumea ține cu Petrolul!

Mizilul

Mizilul este greu de încadrat,
Căci, după-orice criteriu sau principiu,
E mult prea mare, ca să fie sat
Și mult prea mic, să fie municipiu.

„Bombardament” mediatic
Pe pagina de Facebook, pe mail, pe site, pe Cartoon Network

Ca s-ajungem la Mizil,
Prin „șopârlele” înfipte,
Bădicioiu, tip abil,
Ne-a făcut „mi-zile fripte”!

Vestitorul primăverii

Vine, vine primăvara, cum anunță cântecelul
Ce-l cânta aproape-oricine, când era micuț copil,
Însă nu când, din zăpadă, se ivește ghiocelul,
Ci atunci când Bădicioiu ne convoacă la Mizil!

P.S. Din câte se pare sunt singurul care a ajuns la Mizil, plus președintele juriului, colegul Toderașcu, căruia îi transmit și pe această cale condoleanțe pentru moartea tatălui. Am văzut și eu notele și cine a jurizat. E evident că nu toți din juriu știu cu ce se mănâncă o epigramă și unii chiar au recunoscut asta în plen (dl. Corneliu Leu). Dar sunt convins că peste tot se manifestă aceeași eterogenitate a juriului. Dincolo de asta, însă, e de remarcat transparența pe care nu o vezi la alte concursuri, și amploarea eforturilor organizatorilor.
Felicitări lui Vili Vajoga, premiant III, după domnii Nicușor Constantinescu și Gheorghe Gurău. Felicitări și celorlalți agoniști care, uitați-vă, au note de peste 7 în grupul celor evidențiați. A, s-a anunțat că au fost aproape 200 de epigramiști participanți! Parcă altfel sună acum lista menționaților, nu?