agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5106 .



Balada cuviosului bard Pâcă
poezie [ ]
Ãl de-și căta cu bătăușii râcă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tudor_George ]

2012-02-01  |     |  Înscris în bibliotecă de Gabriel Tudorie



Copil de bulevard era
Vestitul bard pre numele lui PÂCÃ
Ce-l mirui singaporeana stea
Prea vrednic la libații, bun de râcă !

Parcă-l și văd în pragul cârciumei
Târând bețivii-n urmă – toată gloata:
Avea priviri de foc și pumnii grei
Și mușchii pe ciolane cu lopata !

Avea un hoit atletic, temerar,
Cu trecere la târfe și cucoane,
Părea conquistador sau marinar –
Șerpos la vână: tot numai odgoane !

Și-o mustăcioară – mustăcioara lui
Pe care-o botezase „samurașul” ! –
Părea să nu dea sama nimănui,
Cât mi-l știa de spaimă tot orașul !

Și-avea un gest cu palma trăgând greu
Curburile mustății pe sub barbă
De s-ar fi spăriat și Dumnezeu
Când s-așeza lângă pahar să-l soarbă !...

Iar – peste barba-mpădurită-n jos,
Prinzându-i maxilarele ca-n clește –
Sus – peste nasul cârn și bătăios –
Sprâncenele-arcuite vulturește !

Când s-așterna cu ăilalți la băut –
Da’ când era o zi să nu s-aștearnă ?! –
Nu pridideau să-i dea pahar umplut
Trei chelneri vrednici ce-i turnau pe goarnă ...

Și nici o ștoarfă nu l-ar fi clintit
Din zeama lui – c-o și pocnea la zlotcă;
Decât al târfei zâmbet înăcrit ,
Mai drag se săruta c-un țoi de votcă !

Părea urmașul unui han-tătar –
Han fioros, mușcând hangeru-n gură –
Când așternându-și buza pe pahar
Îl și da dușcă – dintr-o sorbitură...

Se prelingeau pe pieptul lui vânjos
Din cumpăna mustăților prelunge
Vânoșii șerpi de zaibăr tămâios
Ca văngile de cnut plesnind a sânge ...

Dar – cât de fioros și han, –
Când se pornea să cânte el de jale,
De lacrimi – ochii, pungile – de bani
Le deșărta cu cânticele sale !

De-atâta dor și cășunat frământ
Credeai că-n două inima lui sparge-și !
Ci crâșma-ntreagă tremura de cânt:
Bocea ca pe la Jii, doinea ca-n Argeș ...

Să-l fi văzut când inima-i da ghes
Să-nșire versuri, poezii să spună !
Era frumos ! Vorbea cu gest ales !
Se zbuciuma ca arborii-n furtună !

Cu halbele – sleite torți de seu –
Înmărmureau și chelnerii pe trepte,
Iar cei de primprejur, ca unui zeu,
Îi urmăreau fantasma mâinii drepte !...

Știa pe Lermontov d-a fir-a-păr...
O, „Demonul !” Cumplită poezie ! –
Când recita, părea, într-adevăr
Un tragic demon Însuș-El să fie !

Păreau pumnale ce-au tâșnit din teci
Aprinșii ochi – fantastice comete –
Când printre constelații de cincizeci
Ca un bolid se prăbușea cu sete !

Cu niscai ochi de lup or guri de puști
Îl aținteau sticloanțele din rafturi
Cu sânge de balaur – doar să-l guști,
Să-ți puie foc în vine, dor de cafturi !...

De mare „ocnă” l-au bunghit curând
„Presarii”, care-așteaptă doar atâta :
Să nu te-arăți ca oamenii de rând,
Că – gata – ți-ngenunche-n glod cornuta !

Da’ numa’ că pe el l-a-ngenuncheat
Nu cârdășia ce-i lingea pe urme,
Ci duhul lui înnegurat
Și păcătoasa-i viață vrând s-o curme !

Că – de-ar fi fost altfel, cu forța doar
Un reghiment ar fi putut să-l prindă,
Pe câți nu-i proiecta-n vreun galantar,
Or nu-i pălea prin părți rotind vreo grindă ?!

Dar singur el, sătul și de alcool,
Răpus și de-o tristețe grea ce-l roade,
Când opintit pe-un colț privea în gol,
Tânjea să fie iar „om cumsecade” !

Ba la „pârnaie” singur-el s-a dus –
Că nu era borfaș nici laș, din fire ! –
Ba, pot să zic, chiar demn, cu capul sus,
Ca un monah spășit la mânăstire !

Doar, lapte, n-a băut în viața lui,
Dar a șutit din colț un kil de lapte,
Pentr-un copil ce lâncezea, verzui,
Într-un cotlon unde-a-nnoptat az-noapte !

Patetică – zău – viața nu-i de loc
Și chiar de-ar fi, de loc nu-i pasă legii:
Ea macină și bagă la un loc
Borfașii lumii-alăturea cu regii !

La trebunal, trei luni – atât i-au dat.
Iar Pâcă-a zis proptindu-se la bară:
E prea puțin ! Nu-i drept ! Ar fi păcat !
Să-mi dați cinci luni, să ies în primăvară !

„Sfichește-afară ! ... Vine iarna grea ! ...
Cocioabă n-am și nici sub cap ce-așterne !
Și-n crâșmă nu-i nici pat nu-i nici saltea !
Iar băncile din parc sunt fără perne ! ... ”


Cu perne, fără perne, tot un of !
Că-i tot un drac și capra ca și țapul !
Dar nu da-n patarama lui Rutebeuf –
Hazliu truver – ăl de-și pierduse capul ! ...

Mult i-am iubit pe oamenii cei duri
La fel ca el, dând Morții cu piciorul,
Ce nu se dovediră murături
Și-n ceasul greu nu și-au pierdut humorul !...

Se duse bardul Pâcă dintre noi
De bună voie, ca la Purgatoriu,
Dar va să se întoarcă înapoi
Din monahatu-acesta provizoriu !

Eu nu știu dacă-n lume e ceva
O forță într-atâta de sus și tare
Să poată-asemeni fire-a o schimba –
O fire ca a lui – neschimbătoare !

Dar chiar de-ar fi o forță într-atât
Să schimbe-asemeni om, de azi pe mâine
Acel cu care anii mi-am băut
În mintea mea neschimbător rămâne !

Afară-i viscol ! Pâcă n-are bai !
Petrece-n sinea lui, duhnind ca grofii...
Ieri și-a băut cămașa, azi, încai,
Și-o bea izmana, mâine-și bea pantofii...

E-o vorbă abitiră-ntre borfași
Că mă-ta te-a fătat în pelea goală,
Tot ce-i pe noi e bașca, copilaș !
Din tot ce crezi c-apuci, nici-o scofală !

Bețivule, -ți curg trențele ! Dar las’
Că am să-ți fac costum la două rânduri,
Să te-nțolesc în trențe de pripas
Și-ți fac și monament din patru scânduri !...

Avea dreptate bardul cel proscris,
El – Pâcă cel Frumos – Eclesiastul !
Din tot ce va fi fost, atât stă scris
Ca amintire : Vocea lui și șvastul !


Și-am scris aici cuvânt d-adevărat,
Ca pretutindeni buhul să se ducă :
De-a pururi fie binecuvântat
Ãst staroste-al beției – Bardul Pâcă !


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!