Perdea de simțuri peste rațiune
Carnal apune orișice tăcere
Simt focul întinzându-se-n viscere
E liber Iadul... pe cauțiune.

Pierduți, iubito,-n falduri de plăcere
Nu-i trasă între noi vreo secțiune
Un singur trup în dulce acțiune
Ce Mântuirea de păcat n-o cere.

Și doar târziu, spre dimineață poate
Ori spre amurg, ne domolim cu-ncetul
Ne dor încheieturile toate

Și-un dor de pace ne tresaltă pieptul.
Îți faci în grabă o cafea cu lapte,
Devin trăirii mistice adeptul.