Și-oceanul se scufundă-n ochi albaștri.
Îți amintești cum îi purtai sub frunte?!
Nămeți de gânduri puși ca să mă-nfrunte
Cu o privire preschimbai în aștri.

Știai învățăturile cărunte
Ce secole au stat printre sihaștri
Și-mi zămisleai copii de simț măiaștri,
Da-n fața Morții toate sunt mărunte.

Ducându-te la Dumnezeu, lăsat-ai
O inimă ce are gâtul frânt.
Chiar nefiind ce într-un om visat-ai

M-ai miluit cu pace pe pământ.
Și-aș vrea să urlu către Ceruri: "Gata-i!",
Cobor la tine-n tihnă în mormânt...