ce poate fi mai trist
decât depărtarea pașilor
acolo unde doar gândul ajunge
ca supremă modalitate de a mai gândi

existenței cuvântului îi lipsește acordul
presupus a fi existențial
dar cui îi mai pasă
de penumbra
celuilalt

uneori poate păcătuiesc prin gând
făcând socoteli ce nu dau bine
poate doar mie hoinar
și-mi vine să plec
lăsându-mă uitării
vis și cerc

închis până mai ieri azi mi se pare
brutal cuvântul din segment
parcă tot mai bine e plecat
în locul cercului complet
predând ștafeta unitară
de la-nceput
către sfârșit