în lumina zăpezii privesc viața o modalitate de
a încerca simțurile un test în care intru
așa cum intră cuvintele în hârtia întinsă sub mână
ca pentru un act sexual neprotejat din care sigur vor ieși
bastarzii arătați mai târziu cu degetul dizgrația și hohote rotunde
ca niște ochi înghețați prin care lumea se arată în goliciunea ei

sclipirea zăpezii m-a orbit la o întretăiere de zi m-a îngenuncheat
ca pentru o rugă pe care o țineam într-o carte nedeschisă a inimii
căzută de pe raft și-a adunat cuvintele pe buzele mele
reci de lipsă de oameni de lipsă care vâjâie sălbatic să-mi ia mințile

niște curajoși cu bulgări au tras la țintă ea nu s-a prăbușit
nici nu s-a spart și n-a durut-o rupe cuvinte mă hrănește din palmele aspre
aș putea să refuz însă ea mă învăluie albastru în olmuri

chiar dacă ar fi să ies din casă
tu să nu pleci chiar dacă aș putea adormi cu tâmplele pe
stratul acesta gros de zăpadă să mi se învinețească până spre moarte
sufletul vuuu suflă prin coclaurii din mine

auzi tu cuprinde-mă cu propriile-mi gânduri

(5 feb. 2012)