acum vă vorbesc dintr-un sicriu cu redingotă si joben
sau din blana unui viezure mort de spaimă
e bine aici sub pământ dar așteptarea e mai rea decât moartea
vă spun că vor veni vremuri mai bune și pentru voi
eu vă vorbesc cu liniștea unui patriarh iar voi mă ascultați
toropiți de aromele serii
până ce vin hingherii de suflete să vă perceapă taxa pe vise
taxa pe viciul neputinței
taxa pe nonvaloarea adaugată
nu-i lăsați să vă ia
nu-i lăsați să vă mâne ca pe vite
noi nu suntem d-ăia, băiete
noi am fost cândva viețași
aici se impune puțin respect măcar așa de ochii lumii
de amorul artei

acum vă vorbesc dintr-un lemn de salcâm
de care au atârnat funia groasă a spânzuratului
vă spun că e bine aici sub pământ și e cald în casa fără ferestre
dar voi acolo sus ce faceți
au încuiat toate odăile
au închis toate drumurile
au sigilat granițele unui viitor de câlți
au zăvorât ultima rugăciune în pântecele lunii
încât ne e lehamite să mai și murim

de azi înainte n-am să vă mai vorbesc
decât prin gura unui leu de marmură