De mii de ani, ce om cu om se luptă
Imperii cu imperii se înfruntă,
Toți ei strigă tare : ”Ridică arma frate!!!
Ori vom muri, ori vom trăi în libertate!!!”.

Libertatea, e sentimentul plin de sânge
Ce niciodată și la nimeni nu ajunge.
Toți îl purtăm în suflet, toți îl dorim
Și-atunci când nu-l simțim, parcă murim.

Suntem legați la mâini și la picioare,
Închiși în întuneric sub zăvoare,
Dar gândul liber poate să zboare,
Căci conștiința nu e-n închisoare.

Tot ce gândesc cuvinte îmi pot fi
Și nimeni nu e-n drept a mă opri,
Cuvântul este spus oricum și oriunde,
Iar adevărul nu se poate ascunde.

Creștini, budiști, evrei sau musulmani,
Facem ceva măreț sau pierdem ani,
În libertate noi mereu vom fi,
Trăim cum vrem și doar cum vom dori.

Avem prieteni, singuri i-am ales,
O facem rar, sau poate facem des.
Liberi suntem să-i ținem lângă noi,
Pe cine dorim, la bucurii, nevoi.

Nimeni din jur nu va putea intra,
În intimitatea vieții noastre,
Putem dori, dormi, visa, spera,
Sau zile-ntregi privi la astre.

Iar toți cei privați de libertate,
Pierduți vor fi, fără esența,
Vor fi pustii, cu minți violate
Și fără sens de existența.

Toți monotoni, fără culoare,
Vor fi cu mintea la-nchisoare,
Plictisitori și toți la fel
Și nici un scop și nici un țel.

Dar oare liberi noi suntem?
Sau libertatea e pustie?
Putem să facem tot ce vrem?
Să spunem tot ce mintea știe?

Tot ce avem și tot ce ne-aparține,
Ne fură libertatea, închiși ne ține,
De ce dar liberi ne numim
Când libertatea nu o știm?

Dar liber este-acel ce liber este,
Ce fără limite-a crescut și crește.
Cel ce ignoră norma socială
Și-i indiferentă lumea banală.

Acel ce vede tot așa cum este,
Și știe bine : viața nu-i poveste.
Acel ce poate, să moară-n orice clipă,
Fără păreri de rău că totul se risipă.

Liberi suntem s-alegem libertatea,
Sau prizonieri iluziei să fim,
Să refuzăm pe veci captivitatea,
Liberi adevărați să ne numim.