Cafeaua-n dimineață bea coșmarul
Ce l-am avut în somnului tenebre
Mă îmbăiam în zgomote funebre
În bar de criptă Iad era crâșmarul.

Topoarele tăiau să poată fierbe
Paharele de vodcă. Vine carul
Și un ciclop dement era dricarul
Cuprins de-nțelepciuni dar și de febre.

Dar s-a sfârșit căci zori mă izbăviră
Și luna a alunecat în cer
Pe norii cei ca de oglindă-n ger
Lovindu-se la a spinării șiră.

Iar soarele ca-n mântuiri răsare
Spre raiuri îmbiindu-te-n visare.