Vântul rece din nou cu ură-mi arde fața,
Iar gerul aspru, iarăși sufletu-mi îngheață.
Sunt un străin însingurat la mine-n suflet,
Cu gânduri tulburi, tulburat e al meu cuget.

Mă poartă visele în viitor ca în trecut,
Visez ce vreau să am de parcă am avut.
Și parcă eu cu mâna-l pot atinge și cuprinde,
Dar speriat îmi fuge, de gându-mi se desprinde.

Timpul, el trece-atât de repede, el fuge,
Ca și un râu de munte, învolburat ce curge.
Și iarăși sufletul mă doare, nu mai rezist,
Mă arde iar singurătatea… și iarăși trist.