Ce e omul când ajunge corb sfâșiat de gâște

așa se-mprăștie carnea putrezită în burți fâlfâite, spre toate zările ca niște spițe ale unei roabe neolite

azi am văzut un corb sfios, ciupea din carnea unei rațe cu burta-n sus 'ghetată, desuetă ea cumătra, oasele la vedere

iar corbul țanțos cavaler, se tot lovea cu ciocul de recele-i ficat, pe-un roz deschis, deschis...

o rață proaspătă pe-o apă tânără, cu aripi legate la spate și burțile spre stele, ajunsă de ocara ciocului ungiular

de-aș aprinde un foc ciorii

să vadă pe ce stă de fapt

Șade pe-un om ce-n sus privește, către un cer mișcat de mii de corbi suprapuși, încălciți și liberi