idile culpabile curmă zorii
contururi de-atingeri reci destrămând
vlăstare de umbră dau sicomorii
din teci cu tipare integre de gând

în insule albe Ova să mergem
în Monsalvat ori în Thula grecească
de pe tăișul de lance să ștergem
roua de sânge din stirpea regească

au înflorit trandafirii pe cruce
ciocârlii săgetează slava din cer
nu știu orbii încotro s-o apuce
când nu-i ghidează nici compas nici echer

e timpul să ne-mbarcăm împreună
pe arca plutind cu pânzele-n lună